joi, 2 decembrie 2010

~Macar in ultimu' ceas~

Fiecare avem scopul bine definit,
Atunci ce mama dracu te crezi nepretuit?
Asculta bine tot ce am sa'ti spun,
Ca nu o spun doar ca sa fiu ca o pizda'n drum.
Esti om sau animal , te'ntreb ultima data!
Ca te crezi Dumnezeu si dai cu batu'n balta.
Prietene,n'o zic din rautate,
Dar poate ar trebui sa te trezesti ca poate,
Si mata se'ngrozeste cand te vede,
Ca'n pula mea esti fi'su si nu crede,
Toate rahaturile ce le scot pe gura altii,
Da nici nu cred ca vrea sa umblii ca drogatii.
Gandeste'te mai bine la ce vrei sa faci,
Ca te distrugi , si singur ai sa cazi.
Si dracu te'a mai ridica cand ii avea probleme,
Ca singur te'ai ratat pt lovele.
Nu banu face omu,da tu nu intelegi,
Alergi ca protu dupa cai verzi.




Trezeste ca ar fi timpul,
Macar in ultimu ceas.
Lasa tot si intoarcete
Ca ai pe cineva acas'.
E mata fraeiere ,
Si te iubeste,
Da tu ca prostu singur treci peste.
Renunti la orice ,cand e vorba de bani,
Si crezi ca toti din lumea asta ti's fani.
Renunta la tovarasi falsi,
Si priveste'nainte,
Oricum mai ai o viata si doua cuvinte.




Deschide ochii si priveste'n juru tau,
Atatia oameni te iubesc si nu ti'ar face rau.
Ti's prieteni tontule,si tin la tine,
Cand iti spun ca tu cu mana ta nu iti faci bine.
Iti sta capul la green,
Da traiesti un chin,
Ca maine dimineata nu stii de'ai sa fi viu.
Gandeste'te si la ziua de maine,
Si la ce'ti poate aduce,
Ca poate fi si dulce.
Viata e un rahat din punctu tau de vedere,
Da sunt persoane in care te poti increde.
Nu sta ca prostu si privi in zare ,
Ca soarele nu e la departare.
Zambeste langa noi si ai sa vezi,
Ca viata poate fi frumoasa,cum si tu crezi.

miercuri, 1 decembrie 2010

Doar lui... Doar a lui.


Am realizat ca distanta,desi e un inconvenient nu pune capat sentimentelor a doua persoane , ci le intareste. A nu vedea persoana pe care o iubesti, sa privesti noaptea stelele si sa surazi cand vezi steluta aceea ce ii poarta numele ,ai simti lipsa si a'ti fi dor.... Defapt,ce tot spun eu aici? Dragostea e cel mai frumos lucru ce se poate intampla in viata oricarei persoane, iar eu sunt una dintre persoanele norocoase care are o persoana ce ma iubeste , prostuta si copilaroasa asa cum imi place sa fiu. E persoana perfecta pt mine si am inteles ca orice s'ar intampla nu voi lasa pe nimeni sa intre in basmul acesta. Te iubesc , mai mult decat vei stii vreodata si iti multumesc pt tot cea ce faci si pt simplul fapt ca esti tu. Ca te deschizi in fata mea si ca ma suporti , cu toate prostiile mele.
Te iubesc .

luni, 8 noiembrie 2010

Ultima fila din jurnal.


Draga jurnalule,

Astazi a ploua mult. Vremea parca s'a intors impotriva noastra a tuturor varsandu'si amarul peste cei slabi asemeni noua.Si acum,privesc cu ochii plini de lacrimi pe fereastra si vad picaturile de apa prelingandu'se pe sticla.
In vitrina ponosita de langa pian,sta asezata o poza arsa. E poza lui...
Si cat imi place sa o privesc,sa'i vad zambetul acela minunat ...
Ei bine, razboiul e crunt.Multi soldati se intorc raniti de pe front. Dar el nu e printre ei. Si inca de saptamani s'a dat ordinul de intoarcere...
dar el nu vine.Nu il zaresc nici dinspre soare si nici dinspre campie.Si stau si astept dar stiu ca nu mai vine. Si iau incet calea marii,ma arunc in apa involburata iar uitarea ma cuprinde. Vad doar cerul noptii iar apoi neantul.
Iar acum , iti spun " La Adio" drag confident.
Vei lua calea valurilor inspumate,si vei ajunge in departarea aceia lucie alaturi de mine.
Iti multumesc pt ca mi'ai pastra secretele timp indelungat.

Cu multa dragoste,
....

28 Noembrie 1914.

duminică, 7 noiembrie 2010

O stea,un vis...

Seara s'a asternut , iar tacerea imi induce un placut sentiment de melancolie.De pe treptele casei stelele parca surad pe cerul noptii. In departare zaresc o stea ce pare ca imi zambeste. Surad si ma gandesc la persoana ce mi'este fara drept de apel ce'a mai draga. Steluta aceea ii seama intr'un fel. E departe de mine , izolata parca de cele ca ea , dar privita de la distanta de o alta stea ce o iubeste. Asa este si el. Copilul si omul care imi aduce fara dar sau poate zambetul pe buze si lumina in suflet. De si diferenta e mare,nici macar nu pare sa conteze...
El e acelasi el... asa cum l'am lasat cu cateva luni in urma.
Dar ziua plecarii se apropie si mi'e teama sa ma gandesc la ce v'a fi apoi. Lacrimi si dor.... amintiri de neuitat. Vise , sperante si iluzii.
Deja mi'e dor de el. De clipele acelea frumoase,in care imi sufla aerul cald in ureche si imi soptea ca ma iubeste.
Mi'e dor sa ii spun ca "x" iubeste si ca "y" e persoana iubita.
Si mi'e dor sa il strang in brate,sa il sarut si sa ne plimbam prin oras mana de mana. Sa il privesc fara ca macar sa observe si sa imi plimb mana pe spatele lui...
In mintea mea rasuna numai vocea lui calda si putin ragusita ce o aud zilnic . Dar oare cand se v'a intoarce,v'a mai simti ce simt eu pt el?
Steaua aceea il v'a urma peste tot,iar cand voi privi din nou cerul si steluta se v'a stinge,voi intelege ca atunci , s'a stins si visul meu .


Pana atunci , si chiar dupa aceea, am sa te iubesc.
Ti amo piu di quanto ti amavo prima,e mi mancherai tanto quando non sentiro piu la tua voce al telefono. Nello stesso tempo guarderemo le stesse stelle.

luni, 1 noiembrie 2010

Vernisajul Unei Toamne Pustii


Toamna imi alina sufletul.Frunzele aurii sunt rastignite pe asfaltul ud , zac in linistea uitarii. Noaptea se asterne usor...
Privesc nepasatoare furtuna ce v'a sa vie.Imi inunda mintea de melancolia iar sufletul piere in marea de nostalgie. Ochii'mi sunt strajerii corpului... Dar nu mai vad nimic.Siluete macabre si suietul vantului ma introduc intr'un peisaj desprins parca dintr'o carte .
Peisajul moare in intinderea cenusie... si iarasi este Toamna.

duminică, 8 august 2010

Eyes of the lost






My only wish... I don't have a wish because just dreamers have wishes. And I'm not one of them.I'm just me and myself in my imperfect and silent world. There.. In my world ... my eyes are close and I'm blind and mute and nothig can hurt me... I'm the God or maybe not. Maybe I'm just stupid.. but there I'm not afraid of anything. There is nowhere... Is a world of silence. Or just for me.It was created for ... nothing? Yes! It was created by a God? No! It was created by a human. Just a human without dreams.Without hopes.Withaout ... heart. "You don't have a heart?" you'll ask me. No , I don't! My heart was stolen. "By someone?" Yes... will be my answer. "Who did this?" Him... and that's all about me.


Goodbye.

duminică, 1 august 2010

Scrisoare catre nicaieri.




Dragul meu ,

Niciodata nu am stiut cum sa incep o scrisoare sau cum sa imi exprim sentimntele fata de o persoana si pt acest fapt imi voi cere scuze inca de la inceputul acestei scrisori.Stau acum pe acelasi scaun in fata monitorului,amintinudu'mi momente frumoase si mai putin frumoase. Momente petrecute impreuna , insa nu intotdeauna in aceiasi incapere ci la mii de kilometrii distanta. Au fost dupa cum bine stii momente de impas , cand din pacate deciziile noastre nu au fost cele mai bune.
Eu am cunoscut acum 4 ani un copil . Un copil cu simtul umorului, dar un copil in coportamentul caruia se citeau sechelele unui trecut plin de probleme. Defapt... amandoi eram copii. Si dintr'o prostiuta s'a ajuns la ceva frumos ,pacat este ca s'a pierdut. Eu am cunoscut acum 4 ani copilul pe care mi'am dorit sa il pastrez langa mine si sa il fac sa fie fericit. Nu am reusit...
Desi mi'as fi dorit enorm. Nu am reusit sa te tin departe de prostiile,incapatanarile si probleme mele, pt ca tu le aflai pe toate.
Mi'am dorit sa nu te stiu niciodata cu lacrimi pe obraji,pt ca erai mult prea gingas. Asemeni unui trandafir. Frumos,impunator si bland,dar cu o masca peste aceea infatisare. Da!
Peste chipul tau real ai lipit o masca ce a indepartat lumea de tine,dar eu am vrut sa te cunosc dincolo de ea.
Prin misterul tau si felul de a incerca sa ma alungi, ma faceai sa imi doresc mai tare sa iti fiu alaturi.
Da,te iubesc. Da, te voi iubi. Da te'am iubit.
Pt ca in toti acesti ani ai fost tu.
Ai fost persoana care imi explica atunci cand greseam,ingerul care ma pazea si tot odata demiurgul....
Si pt toate acestea iti sunt recunoscatoare.
Pt faptul ca perfectiunea ta, m'a schimbat.
Ai fost simplu si totusi complicat.
Ai fost trist dar totusi zambaret.
Ai fost exact ce imi doream...
Ai fost baiatul care a fost si este zi de zi si noapte de noapte in gandul meu.
Ai fost gura mea de aer proaspat si saculetul cu fericire primit in dar.
Nu mi'ai cerut nimic din ce nu ti'as fi putut da, desi uneori nu iti ofeream , in schimb tu mi'ai dat totul.
Zambete , alinari , lacrimi.
Lacrimi... de fericire pt ca niciodata nu am fost cu adevarat suparata pe tine si nici nu voi putea fi.
Daca astazi ar trebui sa alerg pana in celalalt capat de lume, pt ca tu mi'ai cere'o sau pt ca ti'ar face
bine atunci nici nu as sta pe ganduri.
Te'am ranit de multe ori,si imi pare rau,dar sper ca intr'o zi sa iti pot dovedi si arata cat de mult te iubesc.
Intr'o valiza as pune tricoul tau portocaliu uitat,amintirile mele si atat.
As trece prin foc ... pt tine.As vrea sa te imbratisez si sa iti simt buzele peste ale mele,dar e prea tarziu.
As mai vrea sa stii ca te iubesc si te voi iubi intotdeauna . Sunt sentimente pe care le cunosti,dar nu pt mine.
Cuvintele insa sunt de prisos....
Timpul se scurge in vechea clepsidra din vitrina iar eu stau aici incercand sa explic cea ce nu cunosc nici eu.

Un singur lucru este cert .
TE IUBESC!






Semnat.
Roscata de la 2000 de kilometrii.

joi, 22 iulie 2010

Invizibili.






Inca nu a inventat nimeni limita. E doar presupunerea existentei acestei masuri spatio temporale.

Mda.... voi v'ati pus vreodata ideea asa?
Nu cred. Ei bine eu am facut'o. Pentru simplul fapt ca totul in lumea asta are doua fete. Mai ales oamenii. Da, noi fiintele supreme... Noi cei inteligenti.
Ce porcarie!
Nu suntem atat de inteligenti pe cat am vrea sa parem. Suntem imvizibil pt alti , dar pt noi insine suntem totul . Nu stim sa daruim , nu stim sa simtim sau sa iubim .
Si totusi ne consideram demiurgul altora.
De ce? Nu suntem speciali. Nu suntem de'asupra animalelor asa cum pretind multi. Nu suntem nici macar egalul lor. Ele dau dovada de presupusa " omenie " pe care noi ar trebui sa o detinem.
Noi suntem condusi de ego...
Ego'ul fiecaruia,nestaruit bineinteles sta sa iasa la iveala cu fiecare ocazie de a iesi in evidenta.
Oameni buni. Asta e semnalul de alarma . Trebuia tras la un moment dat. Nu vedeti ca sunteti absolut invizibil pt toti?
Existati doar pt a muri. Va nasteti pt a ocupa un loc in plus pe planeta.

miercuri, 21 iulie 2010

Viata. Moartea . Uitarea.










"Ironia suprema a vietii este ca nimeni nu scapa de ea in viata."

Citatul ii apartine lui Robert Heinlein.Stang si analizand la rece aceste vorbe realizam ca intradevar viata e ironica. E ca un joc " De'a soarecele si pisica" . Alergam o viata intreaga sa fugim de moarte,ne temem de ea si ne ascundem .Fiecare are modul sau de a se ascunde. Unii neaga existenta fricii de moarte. Altii recunosc teama dar prefera sa traiasca cu ea.Ne nastem pe jumatate mortii si murim cand suntem inca pe jumatate vi. Cum adica? Pur si simplu . Moarte ne urmareste inca de la nastere ne leaga un fir de degetele'i scheletice si infinte iar cand acesta se rupe ne i'a alaturi de ea. Nu cred in existenta Raiului nici a Iadului si nici macar a Purgatoriului. Exista ceva, dincolo in neant. Ceva care sa fie peste propria'mi putere de intelegere,dar nu vom descoperi nicioada ce e acel... ceva. Va urez bun venit in lumea intrebarilor fara raspuns.

sâmbătă, 10 iulie 2010

Distanta.

I'm suddenly single. And it's so scary. But I don't like to be 
second ,so I'm going to put myself first.
Mi'as dori sa ii pot defini conturul buzelor cu buricul degetelor. Sa il imbratisez cand plange si sa il sarut de noapte buna. Sa stau nopti intregi sa il privesc cum doarme , sa il veghez si sa il feresc de tot ce e rau,sa ii simt respiratia si sa ii aud vocea .
Mi'as dori sa ii simt bataile inimi ...
Dar distanta ne desparte iar uneori e insuportabila.
Mi'l rapeste in bratele sale parca ascunzandu'l tocmai de mine. DE CE?
Nu vreau sa ii fac rau ...
Il iubesc . E o certitudine si totodata un sentiment vechi . Il vreau langa mine si mi'e dor ...
Nu vrea sa stam zile intregi sa radem sau sa plangem fiecare intr'o alta lume .
Iar intr'o seara v'a ajunge la el si ce a mai ramas din mine.
Intr'un cufar vechi si ponosit v'a gasi o inima incatusata de un lacat bine ferecat,iar cheia o are numai el.

joi, 8 iulie 2010

Vrajitorul.

Fantastic love is just a legend!




Aburul cu miros dulce amarui al cafelei se ridica din cescuta cea neagra. Iarba este umeda si rece...
Ploaia a trecut iar ea, tot uda sta asezata in mijlocul campiei privind stelele .
Priveste o stea anume... E stea pe care ea , i'a daruit'o lui , cu mult timp in urma. E steaua care straluceste cel mai tare. Steaua care o anunta ca el e bine , fericit. Dar nu alaturi de fata roscata cu ochii caprui. El strange in brate o alta fata iar gandul lui e departe de al ei. Nu mai merg pe acelasi drum ci sunt doi straini .
De atunci in fiecare seara ii prevestea luceafarul .
Si timpul a trecut, cu ploi sau cu soare, cu bine sau cu rau... Cu sau fara lacrimi.
Amarul era tot mai dulce , obijnuinta spunandu'si cuvantul.
Dar intr'o seara , el ii spuse : " Mi'e dor".
Iar ea surase. El continua : " Mai vreau o unica sansa".
Iar ea deja plangea. Stia ce avea sa ii raspunda,dar ratiunea parca o impiedica.
Dar precum o vraja ii raspunse: " Si mie mi'e dor".
Prbabil ca a plans doar ea, dar nu mai conta.
Acum toate revenisera la normal.
El , baiatul cu parul brunet si ochii caprui , in nemarginirea carora te'ai putea pierde , desi schimbat , se intoarse in bratele ei.
Iar ea era fericita.
Dar pana cand v'a tine castelul de fericire cladit din carti de tarot?
Indragostitii si Magicianul erau arcanele ce tronau in jocul lor infantil.


Deznodamantul il vom afla insa doar mai tarziu.
Pe cand cafeaua v'a fi rece,iarba uscata i'ar luceafarul pe care statea sa il priveasca nu se v'a mai zari in nici o noapte.














Dedicat unei persoane care mi-a acceptat defectele si mi le-a corectat.
Persoanei care imi bantuie visele si mi se strecoara pana in cele mai adanci cotloane ale inimi .
Multumesc .
Te iubesc!

vineri, 4 iunie 2010

Vals pe marmura neagra

Vals pe Marmura Neagra




Fumul din tigara se raspandise repede prin camera intunecata. Perdeaua transparenta lasa luna, in splendoarea ei perfecta sa se arate . Ea sta intinsa pe patul cu asternuturi albe, privind ceasul de pe perete. Fiecare secunda ii pare ca trece tot mai greu . Lumina zilei parea atat de departe,incat sa fi alergat pana la capatul lumi,iar cand s'ar fi intors ar fi gasit acelasi intuneric pustiu intr'un oras ce parea mort. Norii se adunau incet,lasand cate un fulg sa mangaie asflatul , dar ei ii parea ca toate stau in loc . Pe strada , nimeni , decat vechiul vagabond incercand sa aprinda aceiasi tigara rupta. Il privea cu lacrimi in ochi dar apoi prin fata lor ii trecuse intreaga viata. Avea de gand sa o ia de la capat, pt ca acelasi vals era dansat de prea mult timp, pe marmura rece ce ii inghetase picioarele. Aceiasi marmura neagra patata cu cerneala din condeiul care ii scria pe foaia destinului. Era pionul neinsemnat, pe o imensa tabla de sah care inevititabil semnifica o intreaga viata dusa in mizeria umana. Si pt ce?




miercuri, 12 mai 2010

Muzeul Noptii




Lumina unei candele poarta doliul zilei trecute.Coideiul sta uitat pe papirul sfasiat,patat cu petele cerenei de plumb.Clavirul canta marsul lui Chopin . Noapte funebra se aseaza la Masa Tainelor. Asculta cu placerea macabra compozitie muzicala,gandind in liniste la uitarea lacrimelor de var. Valul de carbune prelins pe fata alba a noptii ii ascnde ochii aposi. Orologiul rasuna dincolo de padurea umbroasa anuntand oara satanica. Tablouri astrale se inalta pe peretii muzeului nocturn. Bufnita randuieste viata lumi iar cantecul iei sumbru moare in intinderea neagra.
Voi ati vizitat vreodata MUZEUL NOPTII?

luni, 10 mai 2010

Welcome to nowhere














Tic-tac,tic-tac ,numara ceasul fiecare secunda trecut din aceast efemer cosmar.Umbra frivola a tristetii disperate se oglindeste in nemarginirea eternitatii.Acelasi cimitir,vesnic gol ...
Amintiri pierdute,ce zboara in aerul imbaxit si poluat, asemeni unui dragon ce isi urmareste cu atentie prada ,sufocand'o in cele din urma.
Vantul,copilul rasfatat al nimanui isi strecoara ochii de jar prin ferestrele crapate ale timpului observand clepsidra prafuita si goala,patata cu stropii roseatici de sange murdar.
Copaci isi induiesc ramurile in bataia catencului unui flaut afon. Suntele distorsionate se zdrobesc de pietrele din care curge apa seaca.
Nimeni de nicaieri.
Vocea grea a unui nu stiu cine se aunde ,dar nu stiu unde intr'o departare pe care nu o stiu.
Eu - demiurgul nu exista.
Tu - sclavul a pierit .
El - mortul isi imparte eternitatea.
Noi - cei asemeni ne otravim singuri.
Voi - pacatosii va uitati pacatele.
Ei - sunt cei ce nu ne vad.

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Memorii pt dragoste.




Iti amintesti ziua in care ne'am intalnit prima oara? Fulgii albi de nea acopereau precum o plapuma intreg orasul. Aveai acel zambet ce si azi imi face picioarele sa mi se inmoaie si inima sa o ia la galop. In prezenta ta ma puteam desfasura in voie.In prezenta ta puteam fi eu.Dar astazi,aceste clipe sunt doar amintiri impregnate pe retina,iar eu le zaresc de cum deschid ochii si pana seara tarziua,cand reusesc printre lacrimi sa adorm,gandindu'ma ca poate maine voi gasi macar un mesaj de la tine, dar nu e asa. Degeaba straluceste soarele.Zambetul tau il ecplisa. Degeaba ma mangaie razele cald,mainile tale erau mai fine. Degeaba privesc luceafarul de cum apare nu e ca si cum as privi ochii tai. De ce nimic din intreaga lume nu te poate inlocui? Daca as fi oarba,tot ti'as simtit parfumul inconfundabil.Daca as fi surda,tot ti'as putea privi ochii neschibati de viforul anilor si te'as recunoaste. Daca as fi muta sa nu iti pot spune ca te iubesc, ti'as arata prin semne , si tot ai stii.
Si totusi decizia pe care ai luat'o ne'a rapit fericirea amandurora. Noi nu eram doi copii ce se luau de mana jucandu'se. Noi simteam dragostea cu adevarat. Si desi nu o mai recunoastem,inca o simtim.
Ia o foaie alba , si scrie'mi pe ea tot cea ce nu mi'ai putea spune tu. Pune'o intr'un plic si lasa'l in bataia vantului,caci el va aduce scrisoarea ta la mine.





" Asta este pentru tine….confesiunea unui ateu, Iti multumesc c-ai reusit ce n-au putut altii: sa ma faci sa ma simt eu. "




TE IUBESC!!

vineri, 23 aprilie 2010

Actorul




Fiecare decizie pe care o iau ma afecteaza.Fiecare masca afisata imi defineste persoana fata de cei din jurul meu si putine persoane sunt cele care mi'au vazut zabetul adevarat. Putine sunt persoanele care mi'au dat masca jos de pe chip,si m'au privit asa cum sunt. Iar eu le'am ranit si abandonat rand pe rand. I'am tradat,le'am taiat aripile. Dar pt cine? Sau ... pt ce?
Pt ca asa sunt eu. Sunt un monstru,de care nimeni nu ar trebui sa se apropie.Sunt actorul ce joaca rolul negativ intr'o piesa de teatru cu un sfarsit trist. Actorul si masca-unul si acelasi.

joi, 22 aprilie 2010

Redescoperind zambetul pierdut.

Smileeee!


Alerg in abis prin intunericul de neptrauns,imi amintesc zambetul lui ce se ivea in zapada alba. Chipul de inger,pe care si azi zarindu'l tresar,mi'a reaparut pe alea vieti. Incerc sa ii zambesc,dar siroaie de lacrimi se pravale peste obraji.As vrea sa il strang in brate si sa il rog sa se intoarca,dar nu pot. Ratiunea...
Si ce pacat.

miercuri, 21 aprilie 2010

Mi'e dor...


Trag inca o data din tigara nociva si privesc scrumul ce pica pe masa din lemn vopsit. Las capul pe spatarul canapelei inflorate,zambind irnoic. Intorc capul,iar pe semineul in care focul arde mocnit,zaresc poza lui,sfasiata...
E totusi la fel de frumos pe cat imi aminteam.Ochii albastri'ocean inconjurati de culoarea neagra a unui dermatograf.. Buzele de un roz palid si zambetul angelic,ce il facea sa para inca,un copil...
Parul brun lasat neglijent sa acopere fata alba precum e coala de hartie. Privindu'l simt cum mi se taie respiratia.Alerg spre iesire simtind ca ma sufoc. Iau haina prafuita de pe cuier si ies trantind usa cea veche.Scarile subrede parca plang sub pasi mei apasati. Continui sa alerg prin ploaia de septembrie,prin multimea de oamenii. Lumina felinalelor ma ghideaza,in agitatia orasului. Ajung intr'un final in fata unui bloc inalt,ce parea ca atinge cerul,iar la etajul sase,se zareste lumina,iar apoi la geam,zaresc chipul lui batut de timp si brazdat de lacrimi. Priveste cerul pierdut.
" TE IUBEESC!" strig in noaptea rece.Priveste pe trotuar,si ma zareste.Zambeste si coboara ...
Ii sar in brate si ii promit ca nu voi mai pleca vreodata.











Dedicata unui prieten care m'a ajutat cand toti s'au intors impotriva mea,care mi'a zambit cand toti mi'au aruncat vrute si nevrute in fata. Dedicata persoanei care m'a inteles cand am avut nevoie si m'a iubit cand am meritat mai putin.Multumesc !

miercuri, 7 aprilie 2010

Intr'o zi vreau sa plec la mare...



Intr'o zi,cand arsita soarelui va fi dogoritoare,am sa uit de toate si am sa urc in tren. Am sa astept sa simt briza puternica a vantului prin fereastra innegrita de praf a vagonulu si sa simt aerul fierbinte de vara cum imi ineasca respiratia.Sa ma dau jos din tren doar la malul mari si sa privesc marea calma .. Sa aud pescarusii si sa ma joc in valurile ce vor poposii in nisipul fin. Sa il intalnesc pe el sa ii zambesc si sa uit de toti si toate. Sa fiu doar cu el si marea sa fie martorul iubiri noastre trecatoare. Sa ii simt trupul langa al meu noaptea,in apa ree,sub lumina luni.
De aceea intr'o zi vreau sa plec la mare....

sâmbătă, 27 martie 2010

Val de matase neagra ...





Miros de trandarifir oriunde ma intorc. Aceleasi persoane imbracate extravagant. Pahare pline de acel vin alb spumant. Bijuterii ce lucesc in lumina reflectoarelor , zgomot... Dar intr'un colt zaresc ceva ce nici o persoana din acelea ce ocupa imensa incapere nu are. Un zambet firav pictat pe chipul trist.
Multi ani mai tarziu, aceilasi val de matase negru si aceleasi buze rosii ma insotesc peste tot in drumul meu, alaturi de acel el... vi'l mai amintiti? E baiatul care a zambit atat de frumos privindu'ma adancit intr'un ocean de vise...
Din acea seara,nici luna nici soarele nu ne'a despartit. Si iata'ne si azi , brat la brat legati de un sentiment ... de un juramant stravechi.

sâmbătă, 20 martie 2010

Narcotic !



Cel mai bun prieten al meu sunt eu. Narcisim? NU ! E doar legea junglei. Legea ce mi'a fost intiparita pana in cel mai adanc coltisor de rationament. De ce? Pentru ca asa vor ei! Cine sunt ei? Nimeni pt noi ,dar cineva pt propria lor persoana. Sunt cei ce iau viata tuturor in mainile lor asemeni unor papusari care manuiesc papusi, dar eu m'am saturat. Nu am nevoie de fire de ata de care sa fiu condusa. Am propria mea gandire. La fel ca voi toti. Dar voi preferati sa fiti toti la fel. Sa va supuneti papusarilor,pana in ziua in care EI, acei nimeni importanti , vor hotara ca nu mai au nevoie. Nu credeti ca e timpul sa iesiti din aceasta narcoza in care ati intrat?

miercuri, 17 martie 2010

Inger si Demon....


Nu mi'am imaginat niciodata ca v'a fi atat de frumos si de perfect. E ca si cum,o data ajuns in purgatoriu sufletul meu si'ar fi gasit din nou fericirea,iar acum viata mea a devenit o joaca de'a demiurgul. Si totusi, lupta dintre inger si demon nu se v'a sfarsi niciodata? Ba da,pt ca bine sau rau, o vescnica batalie,ce dureaza de secole e pe cale sa devina o bucata neinsemnata de istorie deoarece demonul s'a indragostit de inger.

duminică, 14 martie 2010

Pentru un prieten.



Lacrimi. Ocean de lacrimi . Si curg si nu le pot oprii. Ma uit in oglinda ciobita si nu ma recunosc. Incerc sa zambesc,insa e greu.
Imi iau haina neagra si pornesc prin covorul de frunze .Incerc sa gasesc ceva din el in toti cei ce trec grabiti sau alene pe langa mine. Nimic. Nimeni nu e ca el. Toti sunt la fel. Nimic diferit la ei. Toti au zambete tampe pictate pe fata. "TREZITII 'VAAAA!!"
Sunt toti patetici ... El unde e? Pe el de ce nu il vad? De ce zaresc zambetele tuturor dar pe a lui nu?
Unde a disparut ?
.....................................................................
Dar de maine voi zambi alaturi de un alt el....
Dar totusi ... v'a ramane vesnic in sufletul meu,pt ca il voi iubi mereu.

Scena vietii


Viata e ca o piesa de teatru cu momente de extaz sau cu oceane de lacrimi. Primul pas pe scena unei piese. Primele emotii si ptimul val de sentimente nedeslusite si neintelese. Prima palma,primul suras,prima lumina.Ochii larg deschisi ,prima briza iti mangaie fata.Valurile reci ale mari sosesc agitate la mal si te poarta in larg,printre ani viitori si trecuti.Prezentul e ca un spin pe tulpina batrana a trandafirului ce a trecut prin atatea ierni viforoase dar totusi se zbate sa iasa la suprafata din neantul alb. Asa trebuie sa facem si noi, actorii din sceneta vietii. Sa dansam pe lama cutitului un vals insangerat si totusi vesel.Eu m'am mutat pe strada inimilor frante,in blocul suferintei ,la etajul dezamagirii intr'o camera ce ascunde mii de ganduri pierdute,in asteptarea celui care imi v'a inapoi lacrimile, saruturile si zambetele furate.
Si cred ca am inceput sa aud pasi pe scarile subrede...