Lumina unei candele poarta doliul zilei trecute.Coideiul sta uitat pe papirul sfasiat,patat cu petele cerenei de plumb.Clavirul canta marsul lui Chopin . Noapte funebra se aseaza la Masa Tainelor. Asculta cu placerea macabra compozitie muzicala,gandind in liniste la uitarea lacrimelor de var. Valul de carbune prelins pe fata alba a noptii ii ascnde ochii aposi. Orologiul rasuna dincolo de padurea umbroasa anuntand oara satanica. Tablouri astrale se inalta pe peretii muzeului nocturn. Bufnita randuieste viata lumi iar cantecul iei sumbru moare in intinderea neagra.
Voi ati vizitat vreodata MUZEUL NOPTII?
Tic-tac,tic-tac ,numara ceasul fiecare secunda trecut din aceast efemer cosmar.Umbra frivola a tristetii disperate se oglindeste in nemarginirea eternitatii.Acelasi cimitir,vesnic gol ...
Amintiri pierdute,ce zboara in aerul imbaxit si poluat, asemeni unui dragon ce isi urmareste cu atentie prada ,sufocand'o in cele din urma.
Vantul,copilul rasfatat al nimanui isi strecoara ochii de jar prin ferestrele crapate ale timpului observand clepsidra prafuita si goala,patata cu stropii roseatici de sange murdar.
Copaci isi induiesc ramurile in bataia catencului unui flaut afon. Suntele distorsionate se zdrobesc de pietrele din care curge apa seaca.
Nimeni de nicaieri.
Vocea grea a unui nu stiu cine se aunde ,dar nu stiu unde intr'o departare pe care nu o stiu.
Eu - demiurgul nu exista.
Tu - sclavul a pierit .
El - mortul isi imparte eternitatea.
Noi - cei asemeni ne otravim singuri.
Voi - pacatosii va uitati pacatele.
Ei - sunt cei ce nu ne vad.
