Viata. Moartea . Uitarea.

"Ironia suprema a vietii este ca nimeni nu scapa de ea in viata."

Citatul ii apartine lui Robert Heinlein.Stang si analizand la rece aceste vorbe realizam ca intradevar viata e ironica. E ca un joc " De'a soarecele si pisica" . Alergam o viata intreaga sa fugim de moarte,ne temem de ea si ne ascundem .Fiecare are modul sau de a se ascunde. Unii neaga existenta fricii de moarte. Altii recunosc teama dar prefera sa traiasca cu ea.Ne nastem pe jumatate mortii si murim cand suntem inca pe jumatate vi. Cum adica? Pur si simplu . Moarte ne urmareste inca de la nastere ne leaga un fir de degetele'i scheletice si infinte iar cand acesta se rupe ne i'a alaturi de ea. Nu cred in existenta Raiului nici a Iadului si nici macar a Purgatoriului. Exista ceva, dincolo in neant. Ceva care sa fie peste propria'mi putere de intelegere,dar nu vom descoperi nicioada ce e acel... ceva. Va urez bun venit in lumea intrebarilor fara raspuns.