luni, 8 noiembrie 2010

Ultima fila din jurnal.


Draga jurnalule,

Astazi a ploua mult. Vremea parca s'a intors impotriva noastra a tuturor varsandu'si amarul peste cei slabi asemeni noua.Si acum,privesc cu ochii plini de lacrimi pe fereastra si vad picaturile de apa prelingandu'se pe sticla.
In vitrina ponosita de langa pian,sta asezata o poza arsa. E poza lui...
Si cat imi place sa o privesc,sa'i vad zambetul acela minunat ...
Ei bine, razboiul e crunt.Multi soldati se intorc raniti de pe front. Dar el nu e printre ei. Si inca de saptamani s'a dat ordinul de intoarcere...
dar el nu vine.Nu il zaresc nici dinspre soare si nici dinspre campie.Si stau si astept dar stiu ca nu mai vine. Si iau incet calea marii,ma arunc in apa involburata iar uitarea ma cuprinde. Vad doar cerul noptii iar apoi neantul.
Iar acum , iti spun " La Adio" drag confident.
Vei lua calea valurilor inspumate,si vei ajunge in departarea aceia lucie alaturi de mine.
Iti multumesc pt ca mi'ai pastra secretele timp indelungat.

Cu multa dragoste,
....

28 Noembrie 1914.

duminică, 7 noiembrie 2010

O stea,un vis...

Seara s'a asternut , iar tacerea imi induce un placut sentiment de melancolie.De pe treptele casei stelele parca surad pe cerul noptii. In departare zaresc o stea ce pare ca imi zambeste. Surad si ma gandesc la persoana ce mi'este fara drept de apel ce'a mai draga. Steluta aceea ii seama intr'un fel. E departe de mine , izolata parca de cele ca ea , dar privita de la distanta de o alta stea ce o iubeste. Asa este si el. Copilul si omul care imi aduce fara dar sau poate zambetul pe buze si lumina in suflet. De si diferenta e mare,nici macar nu pare sa conteze...
El e acelasi el... asa cum l'am lasat cu cateva luni in urma.
Dar ziua plecarii se apropie si mi'e teama sa ma gandesc la ce v'a fi apoi. Lacrimi si dor.... amintiri de neuitat. Vise , sperante si iluzii.
Deja mi'e dor de el. De clipele acelea frumoase,in care imi sufla aerul cald in ureche si imi soptea ca ma iubeste.
Mi'e dor sa ii spun ca "x" iubeste si ca "y" e persoana iubita.
Si mi'e dor sa il strang in brate,sa il sarut si sa ne plimbam prin oras mana de mana. Sa il privesc fara ca macar sa observe si sa imi plimb mana pe spatele lui...
In mintea mea rasuna numai vocea lui calda si putin ragusita ce o aud zilnic . Dar oare cand se v'a intoarce,v'a mai simti ce simt eu pt el?
Steaua aceea il v'a urma peste tot,iar cand voi privi din nou cerul si steluta se v'a stinge,voi intelege ca atunci , s'a stins si visul meu .


Pana atunci , si chiar dupa aceea, am sa te iubesc.
Ti amo piu di quanto ti amavo prima,e mi mancherai tanto quando non sentiro piu la tua voce al telefono. Nello stesso tempo guarderemo le stesse stelle.

luni, 1 noiembrie 2010

Vernisajul Unei Toamne Pustii


Toamna imi alina sufletul.Frunzele aurii sunt rastignite pe asfaltul ud , zac in linistea uitarii. Noaptea se asterne usor...
Privesc nepasatoare furtuna ce v'a sa vie.Imi inunda mintea de melancolia iar sufletul piere in marea de nostalgie. Ochii'mi sunt strajerii corpului... Dar nu mai vad nimic.Siluete macabre si suietul vantului ma introduc intr'un peisaj desprins parca dintr'o carte .
Peisajul moare in intinderea cenusie... si iarasi este Toamna.