O stea,un vis...

Seara s'a asternut , iar tacerea imi induce un placut sentiment de melancolie.De pe treptele casei stelele parca surad pe cerul noptii. In departare zaresc o stea ce pare ca imi zambeste. Surad si ma gandesc la persoana ce mi'este fara drept de apel ce'a mai draga. Steluta aceea ii seama intr'un fel. E departe de mine , izolata parca de cele ca ea , dar privita de la distanta de o alta stea ce o iubeste. Asa este si el. Copilul si omul care imi aduce fara dar sau poate zambetul pe buze si lumina in suflet. De si diferenta e mare,nici macar nu pare sa conteze...
El e acelasi el... asa cum l'am lasat cu cateva luni in urma.
Dar ziua plecarii se apropie si mi'e teama sa ma gandesc la ce v'a fi apoi. Lacrimi si dor.... amintiri de neuitat. Vise , sperante si iluzii.
Deja mi'e dor de el. De clipele acelea frumoase,in care imi sufla aerul cald in ureche si imi soptea ca ma iubeste.
Mi'e dor sa ii spun ca "x" iubeste si ca "y" e persoana iubita.
Si mi'e dor sa il strang in brate,sa il sarut si sa ne plimbam prin oras mana de mana. Sa il privesc fara ca macar sa observe si sa imi plimb mana pe spatele lui...
In mintea mea rasuna numai vocea lui calda si putin ragusita ce o aud zilnic . Dar oare cand se v'a intoarce,v'a mai simti ce simt eu pt el?
Steaua aceea il v'a urma peste tot,iar cand voi privi din nou cerul si steluta se v'a stinge,voi intelege ca atunci , s'a stins si visul meu .


Pana atunci , si chiar dupa aceea, am sa te iubesc.
Ti amo piu di quanto ti amavo prima,e mi mancherai tanto quando non sentiro piu la tua voce al telefono. Nello stesso tempo guarderemo le stesse stelle.