Scena vietii

Viata e ca o piesa de teatru cu momente de extaz sau cu oceane de lacrimi. Primul pas pe scena unei piese. Primele emotii si ptimul val de sentimente nedeslusite si neintelese. Prima palma,primul suras,prima lumina.Ochii larg deschisi ,prima briza iti mangaie fata.Valurile reci ale mari sosesc agitate la mal si te poarta in larg,printre ani viitori si trecuti.Prezentul e ca un spin pe tulpina batrana a trandafirului ce a trecut prin atatea ierni viforoase dar totusi se zbate sa iasa la suprafata din neantul alb. Asa trebuie sa facem si noi, actorii din sceneta vietii. Sa dansam pe lama cutitului un vals insangerat si totusi vesel.Eu m'am mutat pe strada inimilor frante,in blocul suferintei ,la etajul dezamagirii intr'o camera ce ascunde mii de ganduri pierdute,in asteptarea celui care imi v'a inapoi lacrimile, saruturile si zambetele furate.
Si cred ca am inceput sa aud pasi pe scarile subrede...