sâmbătă, 24 aprilie 2010

Memorii pt dragoste.




Iti amintesti ziua in care ne'am intalnit prima oara? Fulgii albi de nea acopereau precum o plapuma intreg orasul. Aveai acel zambet ce si azi imi face picioarele sa mi se inmoaie si inima sa o ia la galop. In prezenta ta ma puteam desfasura in voie.In prezenta ta puteam fi eu.Dar astazi,aceste clipe sunt doar amintiri impregnate pe retina,iar eu le zaresc de cum deschid ochii si pana seara tarziua,cand reusesc printre lacrimi sa adorm,gandindu'ma ca poate maine voi gasi macar un mesaj de la tine, dar nu e asa. Degeaba straluceste soarele.Zambetul tau il ecplisa. Degeaba ma mangaie razele cald,mainile tale erau mai fine. Degeaba privesc luceafarul de cum apare nu e ca si cum as privi ochii tai. De ce nimic din intreaga lume nu te poate inlocui? Daca as fi oarba,tot ti'as simtit parfumul inconfundabil.Daca as fi surda,tot ti'as putea privi ochii neschibati de viforul anilor si te'as recunoaste. Daca as fi muta sa nu iti pot spune ca te iubesc, ti'as arata prin semne , si tot ai stii.
Si totusi decizia pe care ai luat'o ne'a rapit fericirea amandurora. Noi nu eram doi copii ce se luau de mana jucandu'se. Noi simteam dragostea cu adevarat. Si desi nu o mai recunoastem,inca o simtim.
Ia o foaie alba , si scrie'mi pe ea tot cea ce nu mi'ai putea spune tu. Pune'o intr'un plic si lasa'l in bataia vantului,caci el va aduce scrisoarea ta la mine.





" Asta este pentru tine….confesiunea unui ateu, Iti multumesc c-ai reusit ce n-au putut altii: sa ma faci sa ma simt eu. "




TE IUBESC!!

vineri, 23 aprilie 2010

Actorul




Fiecare decizie pe care o iau ma afecteaza.Fiecare masca afisata imi defineste persoana fata de cei din jurul meu si putine persoane sunt cele care mi'au vazut zabetul adevarat. Putine sunt persoanele care mi'au dat masca jos de pe chip,si m'au privit asa cum sunt. Iar eu le'am ranit si abandonat rand pe rand. I'am tradat,le'am taiat aripile. Dar pt cine? Sau ... pt ce?
Pt ca asa sunt eu. Sunt un monstru,de care nimeni nu ar trebui sa se apropie.Sunt actorul ce joaca rolul negativ intr'o piesa de teatru cu un sfarsit trist. Actorul si masca-unul si acelasi.

joi, 22 aprilie 2010

Redescoperind zambetul pierdut.

Smileeee!


Alerg in abis prin intunericul de neptrauns,imi amintesc zambetul lui ce se ivea in zapada alba. Chipul de inger,pe care si azi zarindu'l tresar,mi'a reaparut pe alea vieti. Incerc sa ii zambesc,dar siroaie de lacrimi se pravale peste obraji.As vrea sa il strang in brate si sa il rog sa se intoarca,dar nu pot. Ratiunea...
Si ce pacat.

miercuri, 21 aprilie 2010

Mi'e dor...


Trag inca o data din tigara nociva si privesc scrumul ce pica pe masa din lemn vopsit. Las capul pe spatarul canapelei inflorate,zambind irnoic. Intorc capul,iar pe semineul in care focul arde mocnit,zaresc poza lui,sfasiata...
E totusi la fel de frumos pe cat imi aminteam.Ochii albastri'ocean inconjurati de culoarea neagra a unui dermatograf.. Buzele de un roz palid si zambetul angelic,ce il facea sa para inca,un copil...
Parul brun lasat neglijent sa acopere fata alba precum e coala de hartie. Privindu'l simt cum mi se taie respiratia.Alerg spre iesire simtind ca ma sufoc. Iau haina prafuita de pe cuier si ies trantind usa cea veche.Scarile subrede parca plang sub pasi mei apasati. Continui sa alerg prin ploaia de septembrie,prin multimea de oamenii. Lumina felinalelor ma ghideaza,in agitatia orasului. Ajung intr'un final in fata unui bloc inalt,ce parea ca atinge cerul,iar la etajul sase,se zareste lumina,iar apoi la geam,zaresc chipul lui batut de timp si brazdat de lacrimi. Priveste cerul pierdut.
" TE IUBEESC!" strig in noaptea rece.Priveste pe trotuar,si ma zareste.Zambeste si coboara ...
Ii sar in brate si ii promit ca nu voi mai pleca vreodata.











Dedicata unui prieten care m'a ajutat cand toti s'au intors impotriva mea,care mi'a zambit cand toti mi'au aruncat vrute si nevrute in fata. Dedicata persoanei care m'a inteles cand am avut nevoie si m'a iubit cand am meritat mai putin.Multumesc !

miercuri, 7 aprilie 2010

Intr'o zi vreau sa plec la mare...



Intr'o zi,cand arsita soarelui va fi dogoritoare,am sa uit de toate si am sa urc in tren. Am sa astept sa simt briza puternica a vantului prin fereastra innegrita de praf a vagonulu si sa simt aerul fierbinte de vara cum imi ineasca respiratia.Sa ma dau jos din tren doar la malul mari si sa privesc marea calma .. Sa aud pescarusii si sa ma joc in valurile ce vor poposii in nisipul fin. Sa il intalnesc pe el sa ii zambesc si sa uit de toti si toate. Sa fiu doar cu el si marea sa fie martorul iubiri noastre trecatoare. Sa ii simt trupul langa al meu noaptea,in apa ree,sub lumina luni.
De aceea intr'o zi vreau sa plec la mare....