miercuri, 21 aprilie 2010

Mi'e dor...


Trag inca o data din tigara nociva si privesc scrumul ce pica pe masa din lemn vopsit. Las capul pe spatarul canapelei inflorate,zambind irnoic. Intorc capul,iar pe semineul in care focul arde mocnit,zaresc poza lui,sfasiata...
E totusi la fel de frumos pe cat imi aminteam.Ochii albastri'ocean inconjurati de culoarea neagra a unui dermatograf.. Buzele de un roz palid si zambetul angelic,ce il facea sa para inca,un copil...
Parul brun lasat neglijent sa acopere fata alba precum e coala de hartie. Privindu'l simt cum mi se taie respiratia.Alerg spre iesire simtind ca ma sufoc. Iau haina prafuita de pe cuier si ies trantind usa cea veche.Scarile subrede parca plang sub pasi mei apasati. Continui sa alerg prin ploaia de septembrie,prin multimea de oamenii. Lumina felinalelor ma ghideaza,in agitatia orasului. Ajung intr'un final in fata unui bloc inalt,ce parea ca atinge cerul,iar la etajul sase,se zareste lumina,iar apoi la geam,zaresc chipul lui batut de timp si brazdat de lacrimi. Priveste cerul pierdut.
" TE IUBEESC!" strig in noaptea rece.Priveste pe trotuar,si ma zareste.Zambeste si coboara ...
Ii sar in brate si ii promit ca nu voi mai pleca vreodata.











Dedicata unui prieten care m'a ajutat cand toti s'au intors impotriva mea,care mi'a zambit cand toti mi'au aruncat vrute si nevrute in fata. Dedicata persoanei care m'a inteles cand am avut nevoie si m'a iubit cand am meritat mai putin.Multumesc !

Niciun comentariu: