Tic-tac,tic-tac ,numara ceasul fiecare secunda trecut din aceast efemer cosmar.Umbra frivola a tristetii disperate se oglindeste in nemarginirea eternitatii.Acelasi cimitir,vesnic gol ...
Amintiri pierdute,ce zboara in aerul imbaxit si poluat, asemeni unui dragon ce isi urmareste cu atentie prada ,sufocand'o in cele din urma.
Vantul,copilul rasfatat al nimanui isi strecoara ochii de jar prin ferestrele crapate ale timpului observand clepsidra prafuita si goala,patata cu stropii roseatici de sange murdar.
Copaci isi induiesc ramurile in bataia catencului unui flaut afon. Suntele distorsionate se zdrobesc de pietrele din care curge apa seaca.
Nimeni de nicaieri.
Vocea grea a unui nu stiu cine se aunde ,dar nu stiu unde intr'o departare pe care nu o stiu.
Eu - demiurgul nu exista.
Tu - sclavul a pierit .
El - mortul isi imparte eternitatea.
Noi - cei asemeni ne otravim singuri.
Voi - pacatosii va uitati pacatele.
Ei - sunt cei ce nu ne vad.
2 comentarii:
Tare ;)
merci marcu >:D<
Trimiteți un comentariu