vineri, 4 iunie 2010

Vals pe marmura neagra

Vals pe Marmura Neagra




Fumul din tigara se raspandise repede prin camera intunecata. Perdeaua transparenta lasa luna, in splendoarea ei perfecta sa se arate . Ea sta intinsa pe patul cu asternuturi albe, privind ceasul de pe perete. Fiecare secunda ii pare ca trece tot mai greu . Lumina zilei parea atat de departe,incat sa fi alergat pana la capatul lumi,iar cand s'ar fi intors ar fi gasit acelasi intuneric pustiu intr'un oras ce parea mort. Norii se adunau incet,lasand cate un fulg sa mangaie asflatul , dar ei ii parea ca toate stau in loc . Pe strada , nimeni , decat vechiul vagabond incercand sa aprinda aceiasi tigara rupta. Il privea cu lacrimi in ochi dar apoi prin fata lor ii trecuse intreaga viata. Avea de gand sa o ia de la capat, pt ca acelasi vals era dansat de prea mult timp, pe marmura rece ce ii inghetase picioarele. Aceiasi marmura neagra patata cu cerneala din condeiul care ii scria pe foaia destinului. Era pionul neinsemnat, pe o imensa tabla de sah care inevititabil semnifica o intreaga viata dusa in mizeria umana. Si pt ce?




Niciun comentariu: