Vrajitorul.

Fantastic love is just a legend!

Aburul cu miros dulce amarui al cafelei se ridica din cescuta cea neagra. Iarba este umeda si rece...
Ploaia a trecut iar ea, tot uda sta asezata in mijlocul campiei privind stelele .
Priveste o stea anume... E stea pe care ea , i'a daruit'o lui , cu mult timp in urma. E steaua care straluceste cel mai tare. Steaua care o anunta ca el e bine , fericit. Dar nu alaturi de fata roscata cu ochii caprui. El strange in brate o alta fata iar gandul lui e departe de al ei. Nu mai merg pe acelasi drum ci sunt doi straini .
De atunci in fiecare seara ii prevestea luceafarul .
Si timpul a trecut, cu ploi sau cu soare, cu bine sau cu rau... Cu sau fara lacrimi.
Amarul era tot mai dulce , obijnuinta spunandu'si cuvantul.
Dar intr'o seara , el ii spuse : " Mi'e dor".
Iar ea surase. El continua : " Mai vreau o unica sansa".
Iar ea deja plangea. Stia ce avea sa ii raspunda,dar ratiunea parca o impiedica.
Dar precum o vraja ii raspunse: " Si mie mi'e dor".
Prbabil ca a plans doar ea, dar nu mai conta.
Acum toate revenisera la normal.
El , baiatul cu parul brunet si ochii caprui , in nemarginirea carora te'ai putea pierde , desi schimbat , se intoarse in bratele ei.
Iar ea era fericita.
Dar pana cand v'a tine castelul de fericire cladit din carti de tarot?
Indragostitii si Magicianul erau arcanele ce tronau in jocul lor infantil.


Deznodamantul il vom afla insa doar mai tarziu.
Pe cand cafeaua v'a fi rece,iarba uscata i'ar luceafarul pe care statea sa il priveasca nu se v'a mai zari in nici o noapte.














Dedicat unei persoane care mi-a acceptat defectele si mi le-a corectat.
Persoanei care imi bantuie visele si mi se strecoara pana in cele mai adanci cotloane ale inimi .
Multumesc .
Te iubesc!